Iarnă, iarnă - haină albă.
Autor: Alexandru Raneta  |  Album: Pocăință  |  Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de Raneta in 21/01/2011
Ninge, ninge, ninge iară,
Din înaltul cerului,
Fulgi ca stele se coboară,
Din locașul gerului.

Fulgi ca fluturi albi roiesc,
În a iernei feerie,
Peste tot ei răspândesc,
Voie bună, bucurie.

Suluri mari, troiene grele,
Pe întinderi se aștern,
Nori plutesc ca mari umbrele,
Semănând nămeți și ger.

Totul este alb, sclipește,
Case, crânguri și câmpii,
Iarna haina-și înnoiește
Cu vârtejuri argintii.

Ce frumos e, ce curat,
Prospețime albă, sfântă,
Ce-a fost sur și-ntunecat,
Astăzi e schimbat și cântă.

De la iarnă să-nvățăm,
Inima să ne-o sfințim,
Omul vechi să-l dezbrăcăm
Și în pace să trăim.

Să iubim neprihănirea,
Haina albă fără pată,
Să trăim mai sfânt căci firea,
Nu se lasă nici odată.

Și-n a timpului menire,
Să ne ridicăm mai sus,
Către cer și nemurire,
Cum ne-a poruncit, Isus!
Amin.

20.01.2011
salut
Pace tie, in care sa se bucure inima ta in Domnul si anul acesta.
Adăugat în 21/01/2011 de radmaria
Iarna
Felicitări! Minunate versuri! Da iarna este anotimpul de basm când totul devine alb.imaculat. Domnul să ne ajute să ne albim şi noi hainele ca să putem intra la Nunta Mielului. Îţi doresc multe binecuvântări în Domnul!
Adăugat în 22/01/2011 de Greta_Andreica
Foarte frumoasa poezie! Domnul sa va binecuvanteze!
Adăugat în 22/01/2011 de nichitadaniela
Statistici
  • Vizualizări: 2422
  • Export PDF: 9
  • Favorită: 2
  • Comentarii: 3
Opțiuni